Grace, The Universe

Arta Relaxarii – Un mic manual de reechilibrare energetica pentru o generatie extenuata mental

8635F611-2477-4FE4-9930-CE506F24D4C5

“Am descoperit ca atunci cand iubesti viata, viata te iubeste si ea la randul ei.”
– Arthur Rubinstein

Viata ne alearga pe toti, in timp ce noi alergam cat mai departe de noi insine – nu este de mirare ca forfota zilnica si zgomotul de fundal ne slabesc energia vitala pana la burn-out.
Vartejul activitatilor zilnice si mai ales tentaculele lui “trebuie (sa fac)” trag de noi in toate partile pana la epuizare, pentru ca nu este deloc usor sa tragi aer in piept si sa spui “Stop! Aici pun piciorul in prag”.
Vorba aceea – daca toata lumea trage de tine – tu incotro sa tragi?
In era urgentelor absolute, in care totul sau nimic este prioritar, acest mic manual este destinat celor care ar dori sa ia o gura de aer si sa faca ceva pentru sine fara sa simta gustul amar al vinei, atunci cand n-au timp nici sa respire, fiind prinsi mereu in vartejul cotidian.
Cursa sobolanului face ravagii atunci cand nu suntem dispusi sa investim timp si atentie in ingrijirea de sine, starea de bine si dezvoltarea personala in mod prioritar.
Si pentru ca acest an tumultos este unul pe care cu greu il vom uita, este inspirat sa ne inarmam cu intelegere si rabdare fata de propria persoana, in timp ce ne regasim echilibrul mental.

“Mintea nu poate fi ocupata de emotii pozitive si negative in acelasi timp. Trebuie sa predomine fie unele, fie celelalte. Este responsabilitatea noastra sa ne asiguram ca emotiile pozitive sunt cele care ne influenteaza in mod dominant mintea.”
– Napoleon Hill

Continue reading

Standard
God, Grace, Love, The Universe

Divinul Masculin.

7DB9AA59-4D44-4A77-B067-3730CF084800.jpeg
Lucrarea L’Ascension a lui Gustave Doré expusă în Petit Palais, Paris

“A iubi inseamnă căutarea jumătătii întregului din care ai făcut cândva parte.”
– Platon

Divinul masculin reprezintă un ideal spiritual, psihologic și arhetipal, fiind cel mai elevat și înălțător aspect al expresiei masculine a creației, care există la nivel transpersonal, universal, manifestându-se la nivel individual prin intermediul gândurilor, sentimentelor, credințelor și comportamentelor.

Toate fenomenele, evenimentele și ființele sunt produsul interacțiunii permanente a două forțe polar opuse și complementare, care constituie infrastructura dinamică a universului, asemenea conceptelor fundamentale din filozofia chineză Yin și Yang, pe care misticii occidentali le-au denumit Luna și Soarele, în timp ce Carl Jung le descrie în observațiile sale privind psihologia umană ca Anima și Animus, Anima reprezentând aspect feminin al psihicului masculin, iar Animus fiind arhetipul rațiunii și al spiritului la femeie.

Carl Jung afirmă despre acesta că: “Animus este ca un depozit al tuturor experiențelor ancestrale ale femeii vizavi de bărbat, și nu numai pentru că el este și o ființă creativă și procreativă, și nici în sensul creativitătii masculine, ci în sensul că el aduce ceva ce am putea numi… cuvîntul ziditor.” (Anima and Animus, Collected Works 7, par. 336.)

Dacă eternul masculin este focul viu, simbol al spiritului, esență a totului în opinia lui Pitagora, atunci el are nevoie de înțelepciune, toleranță și răbdare pentru a respecta delicatețea echilibrului, cunoașterea tendințelor complementare facilitând atingerea stării de armonie deplină, atât în propria ființă, cât și în relațiile cu ceilalți.

Pitagora susținea că marea monadă acționează, de fapt, ca o diadă creatoare, manifestarea lui Dumnezeu fiind esență indivizibilă și materie divizibilă, principiu masculin activ, animator și principiu feminin, pasiv, animat.

Diada reprezintă deci uniunea eternului feminin cu cel masculin în Dumnezeu, cele două facultăți devenind esențiale și corespondente. Exprimarea poetică a lui Orfeu despre Jupiter ca fiind “soțul și soața divină” sprijină această idee, constitutind o reprezentare a divinității de care toate doctrinele politeiste au fost conștiente intuitiv.

Monada reprezintă esența lui Dumnezeu, în timp ce Diada este facultatea generatoare și reproductivă, răspândirea indivizibilă a principiului divin în spațiu și timp.

În umanitate, femeia reprezintă natura, iar imaginea perfectă a lui Dumnezeu nu este doar bărbatul, ci bărbatul și femeia. De aici decurge invincibilitatea lor, care ascunde visul creațiilor infinite și presentimentul că eternul masculin și feminin se bucură de o uniune perfectă sub semnul divinului.

Analiza fină a structurii sociale patriarhale, care în prezent se află în declin încet dar sigur, permite observarea efectelor devastatoare pe care le-a avut de-a lungul timpului, lipsa echilibrului dintre cele două principii la nivel planetar, competiția, aroganța, atitudinea dominantă, distructivă și instigatoare stând la baza multora din evenimentele negative care au marcat istoria.

Adevărul este că eternul masculin, în calitatea sa de principiu sacru, care se afirmă sinergic, în deplinătatea caracterului său divin, doar pe fondul unei conștiințe înalte, contribuie la nivel individual la creșterea stimei de sine, a abilității de a fi obiectiv(ă) în gândire și acțiune, la rafinarea gândirii critice și a abilităților analitice, la menținerea echilibrului emoțional prin conservarea auto-disciplinei și a clarității mentale, conferind fermitate în stabilirea limitelor și încurajând în același timp asertivitatea.

Indiferent de sex, maturitatea spirituală presupune hrănirea, onorarea și balansarea elegantă a ambelor principii, feminin și masculin, prin responsabilizarea pentru propriile acțiuni, prin deconstrucția condiționărilor sociale privind cum “trebuie” sau nu să fie un bărbat sau o femeie, și prin conectarea cu “războinicul interior”, cel care valorează adevărul, curajul și asertivitatea, în detrimentul agresivității și al comportamentului dominant.

Pentru cei încă aflați în căutarea cunoașterii de sine, eternul masculin nu personifică o zeitate distantă, detașată, geloasă și răzbunătoare, ci, alături de divinul feminin, reprezintă o oglindă strălucitoare a Sinelui, dezvăluind aspecte care necesită atenție, compasiune și susținere.

Indiferent de raportarea la energia arhetipală a lui Dumnezeu, a Regelui, Preotului, Războinicului, a Iubitului sau a Înțeleptului, integrarea conștientă la nivel de personalitate și hrănirea aspectelor pozitive ale fiecăreia din aceste energii culmină în evoluția personală a individului către ideologia omul cosmic, deplin și complet, aflat în perfectă rezonanță cu universul, întruchipând expresia umană cea mai înaltă a creației.

“Asadar, din acest indepărtat trecut există dragostea innăscută a oamenilor unul pentru altul, dragostea care ne aduce înapoi la starea noastră dintâi, ingăduindu-ne ca, din doi, să redevenim iarăsi unul, și aducându-i astfel firii omenești tămăduire”.
– Platon, Banchetul

Standard
God, Grace, Love, The Universe

Divinul Feminin.

7803D9CD-F092-437E-B359-67E4C48003E3
Lucrarea Our Virgin and Child of Guadalupe găsită în regiunea Extremadura din Spania.

“Eternul feminin ne poartă spre înalt.”
– citat din piesa de teatru Faust a lui Johann Wolfgang von Goethe

Despre “eternul feminin” s-au povestit multe, cu riscul de a fi uzat această formulă cu prea frecventa sa expunere. Cel mai adesea, firul narativ a urmat calea relevării arhetipului psihologic care idealizează caracterul imuabil al feminității.

În calitate de principiu filosofic, acesta presupune credința conform căreia femeia și bărbatul au la bază “esențe” diferite, inerente și permanente, independente de variabile precum timpul și spațiul.

Atunci când vorbim despre “divinul feminin”, departe de definiții riguroase și speculații filozofice, putem la fel de bine să ne imaginăm zeița voluptoasă cu cosițe blonde strălucind în scoica sa enormă, ajunsă la țărm, înconjurată de spuma mării, în stilul artistic a lui Sandro Boticelli, pentru că divinul feminin este sacru, autentic, senzual și intuitiv.

Conceptul este explorat cu succes în spiritualitate, conform căreia conștiința elevată presupune comuniunea sacră dintre contemplarea feminină și dinamica masculină, în sensul manifestării potențialului uman înalt, conștiință al cărei dans simbolic, spiralat ascendent, conduce elegant spre culmile auto-realizării.

Divinul feminin devine astfel un potențial latent atât în femeie, cât și în bărbat, iar expresia sa profundă poate genera mult râvnita stare de echilibru spiritual.
Aspectele sacre feminine presupun receptivitate, intuiție, fluiditate, flexibilitate, gentilețe, susținere, încurajare și stimulare, în timp ce aspectele masculine presupun acțiune, presiune, focus, logică, stabilitate și rigiditate. De aceea, manifestarea potențialului creator și creativ este condiționată de celebrarea, onorarea și balansul ambelor aspecte – feminin și masculin.

Dacă ne privim corpul fizic drept templul sacru de rezidență al spiritului, indiferent de vârstă, formă sau măsură, permitem divinului feminin să se dezvăluie.
Viteza accelerată caracteristică erei tehnologice ne-a deconectat de la concepte precum receptivitate, prezență, sacralitate, compasiune, iubire de sine, respect față de aproape și practicarea toleranței, specifice arhetipului Mamei.

Pentru a atinge starea de echilibru între principiile masculine și feminine, raportat la sistemul actual de valori, în doctrinele religioase, în ethosul cultural și în intimitatea spirituală proprie, ni se cere recalibrarea atenției și explorarea metaforei pe care o reprezintă Mama în sens universal, a simbolisticii statutului de Zeiță și a modelului etic și moral pe care îl impune Înalta Preoteasă, cu scopul de a aduce la lumină dovezi istorice și arheologice care celebrează existența zeițelor lumii antice și onorează poveștile lor.

Aspectele feminine – dragostea, compasiunea, creativitatea și sexualitatea – și-au impus dintotdeauna valoarea sacră în spiritualitate, cultură și societate, prin urmare suntem datori să ne trezim din latența simțurilor, să ne învățăm copiii despre importanța lor și să educăm bărbații în sensul onorării echilibrului și valorificării ambelor principii – feminin și masculin – în egală măsură.

La nivel planetar, această initiațivă presupune respectarea și vindecarea Pământului-Mamă. Din punct de vedere cultural, înseamnă explorarea arhetipului Zeiței prin artă. În sens social, conduce spre recrearea rolului de Înaltă Preoteasă și promovarea contribuției pe care o aduc femeile în artă, cultură, afaceri și politică, în mediul familial și în cadrul comunității din care fac parte. Totodată, dimensiunea religioasă a echilibrului este din ce in ce mai evidentă în ceremonii care reafirmă conexiunea sacră cu divinul feminin, cu Zeița, cu Pământul-Mamă, cultivând sentimente înalte de dragoste și toleranță între semeni.

În sens uman, onorarea divinului feminin relevă valorificarea potențialului femeii la nivel de minte, corp și spirit, în egală măsură cu aprecierea calităților feminine prezente în bărbat.

„Numai împreună bărbatul și femeia formează omul complet.”
– Immanuel Kant

375BE5AE-50E4-4A4E-A4BA-ED6BBFC5DE6F.jpeg

 

Standard