Mars, Style

Mars 006 – Nikola Tesla

49F13926-CE48-4432-B66D-E774E26C75D4.jpeg

“Toată lumea ar trebui să-și considere propriul corp ca fiind un cadou de neprețuit primit de la cineva pe care-l iubește mai presus de toate… o lucrare minunată de artă, de o frumusețe de nedescris și un mister dincolo de concepția umană și atât de delicat încât un cuvânt, o respirație, o privire, ba chiar și un cuvânt îl poate răni.”

Un geniu visător cu înclinație poetică, marele savant și inventator Nicolae Teslea (Nikola Tesla) se naște într-o noapte furtunoasă de 9 spre 10 iulie 1856 în satul Smiljan din Croația de astăzi, ca fiu al preotului ortodox Milutin Teslea și al Gicăi Mandici. Familia tatălui era de grăniceri antiotomani, în fostul imperiu austro-ungar. Într-o discuție înregistrată pe magnetofon, Henri Coandă îl prezintă pe marele inventator Tesla ca fiind român bănățean din Banatul sârbesc, dar realitatea era că prietenul său Nicolae era istro-român din Croația, conform articolului publicat în Formula As de Prof. univ. asoc. dr. ing. Dinu-Ștefan T. Moraru, membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România. Originea lui Tesla încă încurajează dezbateri serioase, la peste șaptezeci de ani de la moartea sa, el însuși afirmând într-un interviu că este mândru de originea sa sârbă și de patria croată.

“Darul puterii mentale vine de la Dumnezeu, de la Divinitate, iar dacă ne concentrăm mintea noastră asupra acestui adevăr, noi intrăm în ton cu această mare putere.”

Supranumit “Extraterestrul Roman” în cartea dedicată de autorul Valentin Ovidiu Vâzdoagă, Tesla relatează în autobiografia sa că în numeroase ocazii a experimentat momente detaliate de inspirație, acuzând multiple episoade de boală, o afecțiune stranie care se manifesta prin apariția unor fascicule de lumină orbitoare în fața ochilor, adesea însoțite de halucinații, asociate unui cuvânt sau unei idei care îl urmărea. Uneori aceste halucinații îi ofereau soluția problemei care îl preocupa. Având o memorie fotografică extraordinară, care îi permitea să memoreze în întregime cărțile pe care le citea, Tesla putea vizualiza în formă reală orice obiect al cărui nume îl auzea. Gândirea sa vizuală desăvârșită îi permitea să vizualizeze o invenție cu o precizie incredibilă, în lipsa schițelor pe care nu obișnuia să le deseneze, concepând totul în minte. De asemenea, el avea premonitii ale evenimentelor care urmau să se întâmple.

D2C542C3-A456-4458-A40B-A05D76771554

Continue reading

Standard
God, Grace, Love, The Universe

Divinul Masculin.

7DB9AA59-4D44-4A77-B067-3730CF084800.jpeg
Lucrarea L’Ascension a lui Gustave Doré expusă în Petit Palais, Paris

“A iubi inseamnă căutarea jumătătii întregului din care ai făcut cândva parte.”
– Platon

Divinul masculin reprezintă un ideal spiritual, psihologic și arhetipal, fiind cel mai elevat și înălțător aspect al expresiei masculine a creației, care există la nivel transpersonal, universal, manifestându-se la nivel individual prin intermediul gândurilor, sentimentelor, credințelor și comportamentelor.

Toate fenomenele, evenimentele și ființele sunt produsul interacțiunii permanente a două forțe polar opuse și complementare, care constituie infrastructura dinamică a universului, asemenea conceptelor fundamentale din filozofia chineză Yin și Yang, pe care misticii occidentali le-au denumit Luna și Soarele, în timp ce Carl Jung le descrie în observațiile sale privind psihologia umană ca Anima și Animus, Anima reprezentând aspect feminin al psihicului masculin, iar Animus fiind arhetipul rațiunii și al spiritului la femeie.

Carl Jung afirmă despre acesta că: “Animus este ca un depozit al tuturor experiențelor ancestrale ale femeii vizavi de bărbat, și nu numai pentru că el este și o ființă creativă și procreativă, și nici în sensul creativitătii masculine, ci în sensul că el aduce ceva ce am putea numi… cuvîntul ziditor.” (Anima and Animus, Collected Works 7, par. 336.)

Dacă eternul masculin este focul viu, simbol al spiritului, esență a totului în opinia lui Pitagora, atunci el are nevoie de înțelepciune, toleranță și răbdare pentru a respecta delicatețea echilibrului, cunoașterea tendințelor complementare facilitând atingerea stării de armonie deplină, atât în propria ființă, cât și în relațiile cu ceilalți.

Pitagora susținea că marea monadă acționează, de fapt, ca o diadă creatoare, manifestarea lui Dumnezeu fiind esență indivizibilă și materie divizibilă, principiu masculin activ, animator și principiu feminin, pasiv, animat.

Diada reprezintă deci uniunea eternului feminin cu cel masculin în Dumnezeu, cele două facultăți devenind esențiale și corespondente. Exprimarea poetică a lui Orfeu despre Jupiter ca fiind “soțul și soața divină” sprijină această idee, constitutind o reprezentare a divinității de care toate doctrinele politeiste au fost conștiente intuitiv.

Monada reprezintă esența lui Dumnezeu, în timp ce Diada este facultatea generatoare și reproductivă, răspândirea indivizibilă a principiului divin în spațiu și timp.

În umanitate, femeia reprezintă natura, iar imaginea perfectă a lui Dumnezeu nu este doar bărbatul, ci bărbatul și femeia. De aici decurge invincibilitatea lor, care ascunde visul creațiilor infinite și presentimentul că eternul masculin și feminin se bucură de o uniune perfectă sub semnul divinului.

Analiza fină a structurii sociale patriarhale, care în prezent se află în declin încet dar sigur, permite observarea efectelor devastatoare pe care le-a avut de-a lungul timpului, lipsa echilibrului dintre cele două principii la nivel planetar, competiția, aroganța, atitudinea dominantă, distructivă și instigatoare stând la baza multora din evenimentele negative care au marcat istoria.

Adevărul este că eternul masculin, în calitatea sa de principiu sacru, care se afirmă sinergic, în deplinătatea caracterului său divin, doar pe fondul unei conștiințe înalte, contribuie la nivel individual la creșterea stimei de sine, a abilității de a fi obiectiv(ă) în gândire și acțiune, la rafinarea gândirii critice și a abilităților analitice, la menținerea echilibrului emoțional prin conservarea auto-disciplinei și a clarității mentale, conferind fermitate în stabilirea limitelor și încurajând în același timp asertivitatea.

Indiferent de sex, maturitatea spirituală presupune hrănirea, onorarea și balansarea elegantă a ambelor principii, feminin și masculin, prin responsabilizarea pentru propriile acțiuni, prin deconstrucția condiționărilor sociale privind cum “trebuie” sau nu să fie un bărbat sau o femeie, și prin conectarea cu “războinicul interior”, cel care valorează adevărul, curajul și asertivitatea, în detrimentul agresivității și al comportamentului dominant.

Pentru cei încă aflați în căutarea cunoașterii de sine, eternul masculin nu personifică o zeitate distantă, detașată, geloasă și răzbunătoare, ci, alături de divinul feminin, reprezintă o oglindă strălucitoare a Sinelui, dezvăluind aspecte care necesită atenție, compasiune și susținere.

Indiferent de raportarea la energia arhetipală a lui Dumnezeu, a Regelui, Preotului, Războinicului, a Iubitului sau a Înțeleptului, integrarea conștientă la nivel de personalitate și hrănirea aspectelor pozitive ale fiecăreia din aceste energii culmină în evoluția personală a individului către ideologia omul cosmic, deplin și complet, aflat în perfectă rezonanță cu universul, întruchipând expresia umană cea mai înaltă a creației.

“Asadar, din acest indepărtat trecut există dragostea innăscută a oamenilor unul pentru altul, dragostea care ne aduce înapoi la starea noastră dintâi, ingăduindu-ne ca, din doi, să redevenim iarăsi unul, și aducându-i astfel firii omenești tămăduire”.
– Platon, Banchetul

Standard
God, Grace, Love, The Universe

Divinul Feminin.

7803D9CD-F092-437E-B359-67E4C48003E3
Lucrarea Our Virgin and Child of Guadalupe găsită în regiunea Extremadura din Spania.

“Eternul feminin ne poartă spre înalt.”
– citat din piesa de teatru Faust a lui Johann Wolfgang von Goethe

Despre “eternul feminin” s-au povestit multe, cu riscul de a fi uzat această formulă cu prea frecventa sa expunere. Cel mai adesea, firul narativ a urmat calea relevării arhetipului psihologic care idealizează caracterul imuabil al feminității.

În calitate de principiu filosofic, acesta presupune credința conform căreia femeia și bărbatul au la bază “esențe” diferite, inerente și permanente, independente de variabile precum timpul și spațiul.

Atunci când vorbim despre “divinul feminin”, departe de definiții riguroase și speculații filozofice, putem la fel de bine să ne imaginăm zeița voluptoasă cu cosițe blonde strălucind în scoica sa enormă, ajunsă la țărm, înconjurată de spuma mării, în stilul artistic a lui Sandro Boticelli, pentru că divinul feminin este sacru, autentic, senzual și intuitiv.

Conceptul este explorat cu succes în spiritualitate, conform căreia conștiința elevată presupune comuniunea sacră dintre contemplarea feminină și dinamica masculină, în sensul manifestării potențialului uman înalt, conștiință al cărei dans simbolic, spiralat ascendent, conduce elegant spre culmile auto-realizării.

Divinul feminin devine astfel un potențial latent atât în femeie, cât și în bărbat, iar expresia sa profundă poate genera mult râvnita stare de echilibru spiritual.
Aspectele sacre feminine presupun receptivitate, intuiție, fluiditate, flexibilitate, gentilețe, susținere, încurajare și stimulare, în timp ce aspectele masculine presupun acțiune, presiune, focus, logică, stabilitate și rigiditate. De aceea, manifestarea potențialului creator și creativ este condiționată de celebrarea, onorarea și balansul ambelor aspecte – feminin și masculin.

Dacă ne privim corpul fizic drept templul sacru de rezidență al spiritului, indiferent de vârstă, formă sau măsură, permitem divinului feminin să se dezvăluie.
Viteza accelerată caracteristică erei tehnologice ne-a deconectat de la concepte precum receptivitate, prezență, sacralitate, compasiune, iubire de sine, respect față de aproape și practicarea toleranței, specifice arhetipului Mamei.

Pentru a atinge starea de echilibru între principiile masculine și feminine, raportat la sistemul actual de valori, în doctrinele religioase, în ethosul cultural și în intimitatea spirituală proprie, ni se cere recalibrarea atenției și explorarea metaforei pe care o reprezintă Mama în sens universal, a simbolisticii statutului de Zeiță și a modelului etic și moral pe care îl impune Înalta Preoteasă, cu scopul de a aduce la lumină dovezi istorice și arheologice care celebrează existența zeițelor lumii antice și onorează poveștile lor.

Aspectele feminine – dragostea, compasiunea, creativitatea și sexualitatea – și-au impus dintotdeauna valoarea sacră în spiritualitate, cultură și societate, prin urmare suntem datori să ne trezim din latența simțurilor, să ne învățăm copiii despre importanța lor și să educăm bărbații în sensul onorării echilibrului și valorificării ambelor principii – feminin și masculin – în egală măsură.

La nivel planetar, această initiațivă presupune respectarea și vindecarea Pământului-Mamă. Din punct de vedere cultural, înseamnă explorarea arhetipului Zeiței prin artă. În sens social, conduce spre recrearea rolului de Înaltă Preoteasă și promovarea contribuției pe care o aduc femeile în artă, cultură, afaceri și politică, în mediul familial și în cadrul comunității din care fac parte. Totodată, dimensiunea religioasă a echilibrului este din ce in ce mai evidentă în ceremonii care reafirmă conexiunea sacră cu divinul feminin, cu Zeița, cu Pământul-Mamă, cultivând sentimente înalte de dragoste și toleranță între semeni.

În sens uman, onorarea divinului feminin relevă valorificarea potențialului femeii la nivel de minte, corp și spirit, în egală măsură cu aprecierea calităților feminine prezente în bărbat.

„Numai împreună bărbatul și femeia formează omul complet.”
– Immanuel Kant

375BE5AE-50E4-4A4E-A4BA-ED6BBFC5DE6F.jpeg

 

Standard