Glory, Transformational Coaching

Trezirea Spirituala – Intre Actualizare si Devenire. Repere Psihologice.

“Cand realizezi ca esti adormit, inseamna ca esti deja pe jumatate treaz.”

– P.D. Ouspensky

In articolul “Jurnal de Burnout – Interventii pentru Reabilitarea Sinelui”, cele doua abordari superioare propuse ca interventii in recuperarea din burnout se construiesc in directia accesarii nivelului Sinelui Integrat si nivelului Sinelui Superior, aducand in prim plan necesitatea invocarii unui parteneriat de calitate cu un coach profesionist, inzestrat cu o capacitate de intelegere desavarsita asupra fenomenului “trezirii la adevaratul potential”, coach care la randul sau si-a explorat profund dimensiunea spirituala in urma experientei propriei treziri.

In acest context, cuvantul “spiritual” nu se limiteaza la tipul de experiente religioase specifice care s-ar putea subintelege atunci cand se utilizeaza cu larghete acest concept, ci se refera la complexitatea starilor, functiilor si activitatilor de constientizare, al caror punct comun il reprezinta inzestrarea cu valori superioare, precum cele etice, estetice, eroice, umanitare si altruiste.

Mult prea des, tendinta specialistilor in psihologie este de a eticheta si diagnostica orice “framantare” a psihicului uman, abordare ce impiedica aprofundarea cauzei profunde care conduce la manifestarea ei, pierzandu-se din vedere sensul bogat si complex pe care il releva “initierea” in dimensiunea spirituala, superioara a vietii, deoarece semnele incipiente, aparent contradictorii, ale procesului de actualizare a Sinelui sunt neglijate atunci cand specialistul nu s-a confruntat el insusi cu un asemenea fenomen.

“Vietii nu-i place sa umple goluri, ci sa cucereasca terenuri sufletesti fertile.”

Roberto Assagioli

In acest sens, simptomele “trezirii spirituale” pot fi adesea confundate cu semnele incipiente ale anxietatii si depresiei, existand posibilitatea reala ca “iluminarea unui anumit aspect al realitatii interne sau externe, care pana atunci fusese reprimat, refuzat sau ignorat” sa fie precedata de burnout (epuizarea energiei fizice, mentale si emotionale pe care o implica sustinerea realitatii curente a individului si nivelul de consum energetic pe care il solicita abordarea sa mecanicista si tranzactionala asupra vietii).

Conform lui Abraham H. Maslow exista in fiecare individ tendinta de actualizare, mai mult sau mai putin accentuata, in functie de satisfacerea nevoilor primare si superioare care ii preced – nevoia de a isi folosi si exploata talentele naturale, capacitatile personale si potentialul uman, de a mentine si a cultiva relatii sanatoase si fericite, de a cauta implinirea in plan personal si profesional, aceasta tendinta raspunzand instinctiv la imperativul lui Nietzsche: “Devino ceea ce esti!”.

In definitiv, “ceea ce un om poate sa fie, trebuie sa fie”, afirma Maslow.

Avansul tehnologic de care se bucura societatea contemporana, predispozitia spre comunicare si conectare satisfacuta datorita internetului, viteza cu care circula informatiile, aflate acum la un click distanta si evolutia conditiilor socio-economice globale determina satisfacerea atat a nevoilor primare (pentru un procent mult mai larg de persoane comparativ cu generatiile anterioare), cat si a nevoilor de apartenenta la un grup sau o comunitate (inclusiv la nivel virtual) sau de stima, prestigiu si emancipare la locul de munca, creand astfel contextul necesar accesarii nevoii superioare a piramidei lui Abraham H. Maslow, nevoia de semnificatie si sens in acord cu sistemul de valori personale.

“Oare este posibil ca singurul Iucru care va limiteaza sa fie amplitudinea viziunii pe care o avem si propriile convingeri care va constrang?”

Sir John Whitmore

Este de la sine inteles ca “a se trezi” sau, in sens psihologic, a deveni constient de rolurile pe care fiecare individ le “joaca” in deplinatatea existentei sale, atunci cand acestea nu ii hranesc nevoia de sens si semnificatie si nu ii alimenteaza aspiratiile catre o personalitate integra, care functioneaza armonios si se ghideaza dupa legile performantei superioare, este un demers coplesitor, cu un consum energetic imens cel putin la nivelul proceselor psihologice, care invoca si alimenteaza conflictul mocnit dintre diferitele dimensiuni ale personalitatii sale, diferitele roluri pe care individul si le asuma si care ii impiedica acestuia procesul de emancipare a unui Sine integrat.

“Nu poti scapa de anumite lucruri decat traindu-le, nu poti limpezi anumite obsesii decat privindu-le in fata, si nu poti cunoaste adevarata dragoste decat depasind-o.”

“Nu poti stapani decat acele lucruri la care ai renuntat, de care te-ai eliberat, nu prin detasare de ele insele, ci prin detasare de dorinta fructelor lor.”

– Mircea Eliade

De fapt, intrebarea este cine isi doreste sa ramana in intunericul umbrei sale, impovarat de convingeri limitative, dominat de impulsuri, urmarit de dezamagiri si innecat de sentimentul de inutilitate, intr-o permanenta stare de saracie mentala si spirituala, incercat de un sentiment acut de lipsa, fara sa realizeze de fapt ce anume ii lipseste atunci cand are tot ce isi poate dori din punct de vedere material? 

“Cred ca acesta este scopul suprem: sa traiesti o viata a pasiunii si autenticitatii. Iar orice e mai putin decat asta, e mai putin. De ce ai accepta mai putin?”

– Alex Allman

Cert este faptul ca, atunci cand directia de crestere a individului se desfasoara exclusiv in dimensiunea cantitativa, presiunile sociale, iluzia puterii, falsa senzatie de securitate, imperativele pozitiei profesionale si ambitia oarba de a reusi vor reprezenta zidul de care individul se va izbi astfel incat sa-i “trezeasca” acestuia nevoia de a (se) investi in dimensiunea calitativa, spirituala a vietii, activandu-i acestuia nevoia de a depasi criza dualitatii dintre viziunea idealista si realitatea dura de zi cu zi. 

“Majoritatea disfunctiilor psihologice din lume se nasc din frustrarea generata de lipsa sensului si a scopului in vietile noastre”, afirma Roberto Assagioli. 

Aceasta perspectiva asupra realitatii este cat se poate de infricosatoare atunci cand individul este invadat de valurile de lumina, bucurie si energie degajate prin deschiderea canalului intre constient si supra-constient, sursa scopului si a intelepciunii, atunci cand se realizeaza pentru prima data comunicarea dintre Ego si Sine. 

Iar adevarata “trezire”, constientizarea ca etapa initiala a devenirii potentialului uman individual maxim – munca cea mai dificila cu care ne suntem datori in aceasta viata – incepe din interior, cu exercitarea liberului arbitru in sensul asumarii responsabilitatii.

Scopul, misiunea si destinul unui individ decurg din darul iluminarii universului sau interior, iar revelarea lor se produce deseori in urma unei tulburari interne, urmata de o criza morala, soldata cu “prabusirea realitatii”, dezintegrarea personalitatii sau anihilarea Ego-ului. 

Aceasta criza existentiala de ordin moral, cunoscuta drept “noaptea neagra a sufletului”, este o perioada marcata de tristete profunda, de confuzie si disperare, o stare de nemultumire generala care afecteaza toate dimensiunile vietii, ca urmare a disocierii fata de aspectele personalitatii generate de conditionari si asteptari personale si sociale, de modele, tipare si obiceiuri, deseori nesanatoase, chiar toxice, preluate din mediul social si virtual sau impuse de ceilalti, modele care nu sunt conforme cu propria conceptie de viata a individului, care din momentul constientizarii superioare devine o dimensiune in formare – un spatiu “work in progres” al potentialului inca nemanifestat.

Este o realizare extrem de dura care precede primul (foarte scurt) moment de iluminare (ca “revelare a potentialului”) aceea de a constientiza, de exemplu, ca relatiile individului pana acel moment au fost unidirectionale, el asumandu-si rolul de sprijin emotional pe care ceilalti il exploateaza si la care apeleaza continuu pentru ca limitele sale sunt inexistente sau slabe, sau ca relatiile sale de dragoste se bazeaza pe perpetuarea traumei (“trauma bonding”), in loc sa ii sustina in mod natural sanatatea mintala, procesul de vindecare si dezvoltarea personala continua.

Uneori, “noaptea neagra a sufletului” poate fi indusa de o criza, iar alteori decurge din constientizarea dinamicii nesanatoase din familie, fiind marcata de frica, uneori coplesitoare, ce insoteste realizarea propriei traume la nivel individual, social si colectiv, iar in sens larg, a traumei transmise din generatie in generatie. Inutilitatea care il incearca pe individ in fata vietii, care i se intampla si asupra careia este conditionat sa creada ca nu poate interveni (mentalitatea de victima), accentueaza emotiile si sentimentele negative ale crizei existentiale, care de multe ori se simte ca “moartea” versiunii anterioare a personalitatii conditionate, ascutita si dezagreabila, o etapa marcata de suferinta in izolare, pentru care singura optiune fireasca este ca individul sa isi aloce timpul si spatiul necesar “doliului” si recuperarii. 

“Unde domneste intelepciunea, nu exista niciun conflict intre gandire si simtire.”

– Carl Gustav Jung

Nicio creatura, scrie Ananda Coomaraswawy, “nu poate dobandi un nivel mai inalt al naturii daca nu a incetat sa existe”, iar constientizarea ca trezire la potentialul uman latent in fiecare individ reprezinta acel prag magic, simbolic, catre sfera renasterii, marcat in sens psihologic de maturizarea personalitatii, de procesul de devenire a unei versiuni superioare – inteleapta, independenta, performanta, stapana pe sine, creativa si creatoare – in control asupra calitatii propriei vieti.

La capatul “noptii intunecate a sufletului” tresare discret lumina intermitenta a vindecarii, a dezvoltarii psihice, emotionale si spirituale, a integrarii Sinelui in sensul relevat de profunzimea propriului potential, prin activarea functiilor supra-constientului, care extrag energia psihologica investita pana atunci in impulsurile joase, energie care este acum atrasa ca un magnet de noile preocupari si interese inalte ce decurg din auto-realizare, hranind regenerarea interioara, expresia creativa si dedicarea prolifica de a fi in serviciul celorlalti, in acord cu capacitatile, conditiile si oportunitatile de care beneficiaza individul. 

Provocarile la nivel nervos, emotional si mental care caracterizeaza “noaptea intunecata a sufletului” sunt, asadar, doar reactii temporare, efecte secundare ale procesului de crestere interioara si regenerare, iar suferinta pe care o emana poate fi curmata intretinand prin arta vizualizarii modelul ideal al personalitatii spre care individul tinde, viziune imbogatita cu doze generoase de inspiratie, siguranta, confort, care devine astfel o sursa constanta de curaj si putere.

“Pentru omul care nu se abate de la sine insusi din cauza unor sentimente superficiale, ci reactioneaza plin de curaj in fata dinamicii propriei sale naturi umane – pentru omul care este ca “o roata care se invarteste singura”, conform spuselor lui Nietzsche – dificultatile se topesc, iar calea imprevizibila se deschide inaintea sa.”

Joseph Campbell

Petra Paitici
Transformational Coach
ICF ACC™

Standard

One thought on “Trezirea Spirituala – Intre Actualizare si Devenire. Repere Psihologice.

  1. Pingback: Trezirea Spirituala – Un Salt Calitativ la Nivel Profesional. “Short Notice” pentru Organizatii. | Petra Paitici

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s