Glory, Transformational Coaching

Jurnal de Burnout – In Cautarea Sensului

“Multe lucruri nu le vedem pentru ca le privim prea de aproape.”

– Lucian Blaga

Contextul VUCA, caracterizat de volatilitate, incertitudine (uncertainty), complexitate si ambiguitate, a fost dintotdeauna o provocare la nivel individual si organizational in vremurile solicitante in care traim, favorizand astfel efecte puternice si reactii negative ale psihicului uman si a inconstientului colectiv.

Tinand cont ca singura certitudine a realitatii distantarii sociale a fost incertitudinea, sindromul epuizarii profesionale – unanim recunoscut drept “burnout” – fenomenul deja existent dar subtil ignorat la nivel organizational a prins amploare in sens negativ.

Desi aceasta afectiune complexa, asociata cu epuizarea fizica, mentala, emotionala si spirituala, care apare in urma unui stress excesiv cronicizat, este recunoscuta oficial de Organizatia Mondiala a Sanatatii ca sindrom profesional asociat cu cresterea riscului de boli cardiovasculare, depresie si sinucidere, responsabilitatea sa, in cele mai frecvente cazuri asociata factorilor de stress prezenti la locul de munca, este rareori asumata de catre angajatori, care esueaza in a realiza efectul devastator pe care burnout-ul il are si care se rasfrange asupra familiilor angajatilor, comunitatii, societatii si inclusiv asupra performantei in afaceri.

De altfel, cum poti sa sustii un business profitabil cu angajati aflati la limita rezistentei psihice?

Studiile de specialitate ale Universitatii din Washington atesta faptul ca burnout-ul apare ca o combinatie a trei simptome distincte:

🔸 Epuizarea resurselor fizice si psihice ale organismului;

🔸 Cinism si depersonalizare (epuizarea conectivitatii sociale);

🔸 Ineficienta (deprecierea valorii propriei persoane).

Evident, simptomatologia complexa a sindromului poate fi abordata prin refacerea resurselor fizice, psihice si emotionale, rezultatele pozitive survenind doar atunci cand initiativa si actiunea este asumata exclusiv de catre cel aflat in stadiul epuizarii, de multe ori ajutorul provenit din exterior dovedindu-se ineficient.

Ce anume cauzeaza burnout-ul?

Desi “blame game” este o abordare tentanta in incercarea de a gasi un unic vinovat pentru burnout, iar orele suplimentare prestate la locul de munca ar putea contribui la epuizarea fizica si psihica, deseori inutilitatea resimtita in propria activitate si lipsa de apreciere pentru efortul depus sunt factorii emotionali care cronicizeaza stress-ul profesional.

Cu toate ca specialistii au ajuns la concluzia ca exista trei tipuri de burnout:

🔸 Individual (cauzat de discurs interior negativ, perfectionism, tendinte nevrotice);

🔸 Interpersonal (cauzat de relatii sociale dificile si tensionate);

🔸 Organizational (cauzat de organizare slaba, micromanagement, cerinte nerealiste, mediu de lucru toxic, stil de management dictatorial),

complexitatea psihologiei burnout-ului depaseste sfera cauzalitatii superficiale si reveleaza chiar incapacitarea dezvoltarii personale si a tendintei de a aspira si a atinge potentialul maxim la nivel individual.

Devine astfel un paradox faptul ca burnout-ul a fost initial explorat in contextul performantei inalte, in cartea Burnout: The High Cost of High Achievement, scrisă în 1974 de psihologul Herbert Freudenberger, primul profesionist care a mentionat acest termen, tinand cont ca aparitia sa saboteaza performanta atat la nivel individual, cat si la nivel organizational.

Intrebarile revelatoare care necesita nu numai raspunsuri pertinente, dar si o actiune imediata in profilaxia burnout-ului, ne invita la reflectie:

🔸 Cum poate performanta inalta sa fie sustinuta evitand epuizarea tuturor resurselor organismului?

🔸 Carui fapt i se datoreaza cinismul, inutilitatea si ineficienta, daca nu unei lipse acute de sens in ceea ce priveste scopul actiunii in sine la nivel profesional?

🔸 Ce pret are perfomanta in lipsa motivatiei care depaseste propria persoana?

Din propria mea experienta cu burnout-ul, o “gaura neagra” cu care m-am luptat timp de 2 ani si din care a pulsat nevoia superioara de cautare a sensului in ceea ce priveste misiunea personala, scopul vietii si motivatia interioara care ma responsabilizeaza spre a-mi asuma suveranitatea deplina fata de viata ideala pe care doresc sa o conduc, am constatat ca primele semne ale burnout-ului au fost de fapt cauze de natura spirituala, precum:

🔻 Cultura controlului promovata la nivelul managementului in line, in lipsa antrenarii soft skills-urilor necesare si cultivarii inteligentei emotionale specifice unei pozitii de conducere;

🔻 Absenta promovarii incluziunii, diversitatii culturale si a tolerantei la nivel organizational local;

🔻 Judecatile de valoare resimtite din partea celor din jur;

🔻 Predispozitia angajatilor de a se plange din orice motiv, realitate care interfera cu starea mea naturala de a fi;

🔻 Periclitarea autenticitatii si expresiei personale la locul de munca;

🔻 Sabotarea manifestarii predispozitiei mele naturale de leader;

🔻 Incapacitarea placerii de a invata;

🔻 Micromangementul ca forma de a justifica abuzul;

🔻 Lipsa unor repere etice si morale veritabile in leadership.

As mai adauga la aceasta lista cele 300 de ore suplimentare efectuate in primele 6 luni de activitate profesionala, care nu au fost rasplatite din punct de vedere financiar sau ca “time out”, in ciuda promisiunii managerului echipei, desi mi-au adus in mod neoficial renumele de “cel mai performant RMA in activitatea de upload” la nivel international.

Evident, starea de frustrare resimtita la nivelul lipsei de apreciere pentru efortul meu supraomenesc a fost primul pas in cronicizarea stress-ului.

De asemenea, ignorand anumite talente innascute sau cultivate care asigura performanta individuala prin constrangere, in detrimentul desfasurarii unor activitati plictisitoare, repetitive, inutile, intr-o cultura organizationala care valorizeaza, doar la nivel teoretic si implicit, sacrificiul de sine, sunt semnale clare ale unui mediu toxic, care pretinde performanta doar la nivel conceptual, depunand eforturi cu adevarat consistente in directia sabotarii sale,

In mod evident, in lipsa unor speech-uri motivationale adecvate si a unor comportamente agreate care sa sustina valorile companiei si care sa se regaseasca in evaluarea angajamentului, voi adresa din nou intrebarea:

🔸 Ce sens mai presus de propria persoana poate avea o astfel de activitate, daca ea nu isi justifica logica nici macar la nivel individual?

🔸 Ce asteptari avem in contextul performantei organizationale daca nevoii fundamentale de siguranta psihologica ii revine ultimul loc in lista prioritatilor?

🔸 Care este “cadoul” pe care viata ti-l face, de fapt, prin manifestarea sindromului de burnout?

Din cauza bias-ului negativitatii – distorsiunea cognitiva care contureaza tendința de a pune mai mult accent pe aspectele negative decât pe cele pozitive, care a asigurat supravietuirea speciei din punct de vedere evolutionist – burnout-ul se dovedeste a fi o provocare extrem de puternica, care defineste chiar lupta dintre Ego (mecanismul de control care asigura satisfacerea nevoilor de recunoastere, validare, aprobare, afirmare, atentie) si Sinele autentic, ca expresie a potentialului maxim latent si a starilor inalte de constiinta.

Desigur, mai presus de distorsiunile cognitive, din punct de vedere neurostiintific, stress-ul cronic prelungit acutizeaza reactivitatea creierului reptilian, responsabil pentru instinctele primare, inclusiv cel de conservare si supravietuire, chiar si atunci cand pericolul este invizibil.

Creierul reptilian, in combinatie cu sistemul limbic, centrul emotional al creierului din care pulseaza raspunsul fight/flight/freeze, la randul sau avand ca scop central supravietuirea individului, sunt principalele elemente care ne “programeaza” raspunsul reactiv, odata ce se produce identificarea unui anumit fenomen ca aspectand sferei sigurantei sau supravietuirii, indiferent de ce calitate a vietii presupune continuarea acestui program.

Orice program va urmari, pe langa securitatea individului, si satisfacerea simtului apartenentei, prin cultivarea tendintei de asemanare cu ceilalti membri ai grupului, in detrimentul expresiei autenticitatii personale.

Devine clar ca starea de epuizare poate aluneca usor intr-o “zona de confort” pe care numai constientizarea si responsabilizarea individuala o poate depasi.

Si pentru ca discutam despre Sinele autentic ca expresie a potentialului uman inalt, devine evident ca, pentru transcederea programarii la nivel de Ego (creierul reptilian + sistemul limbic), este necesar un salt cuantic in spatiul posibilitatii si al viziunii ample asupra vietii, taramul cortexului prefrontal (responsabil pentru functiile executive), centrul energetic de unde izvorasc starile inalte de constiinta, excelenta si intelepciunea.

🔸 Daca o strategie fiabila pentru performanta individuala ar fi stimularea cortexului prefrontal si racordarea functiei executive la motivatia intrinseca, aspectata de propria noastra dezvoltare interioara?

🔸 Care ar fi rezultatul transcendentei programului reactiv in favoarea stimularii invatarii, a expresiei personale si a performantei in contextul instaurarii sigurantei psihologice ca valoare fundamentala in organizatii?

🔸 Ce impact ar avea stimularea cortexului prefrontal prin mentinerea unei stari de spirit pozitive, care faciliteaza performanta personala si organizationala?

In incheiere, anticipand spectrul de rezonanta al interventiei coaching-ului transformational in preventia si ameliorarea burnout-ului, va invit la un moment de reflectie asupra afirmatiei lui Carl Jung:

“Man cannot stand a meaningless life.”

Petra Paitici
Transformational Coach
ICF ACC™

Standard

4 thoughts on “Jurnal de Burnout – In Cautarea Sensului

  1. Chirea Cristi says:

    Foarte argumentat și multi-personal articolul tău. Realist și actual, dar de fapt aceste lucruri se întâmpla de câteva sute de ani sau chiar mai mult! Din păcate, multe din cele menționate sunt acceptate de starea interioară (dominata de frica de eșec sau frica de propria personalitate) a angajatului! Exploatarea multilaterala a angajatorului este o constrângere pe piata muncii și reduce dezvoltarea individului, ca performanța și personalitate. Cât mai multe articole dezvoltate de astfel de persoane ca tine pot aduce o contributie pentru cei care le citesc și se identifica cu ce pot îmbunătăți la ei. Foarte pătrunzător!!! Keep going to make a difference!🙏

    Like

  2. Pingback: Jurnal de Coaching – Interventii pentru Reabilitarea Sinelui | Petra Paitici

  3. Pingback: Trezirea Spirituala – Un Salt Calitativ la Nivel Profesional. “Short Notice” pentru Organizatii. | Petra Paitici

  4. Pingback: Trezirea Spirituala – Organizatia Viitorului | Petra Paitici

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s